Salutare!

       Nu am mai scris nimic de mult timp. Motivele sunt multe de la a nu avea ce scrie până la a nu avea timp să scriu. Ieri însă toate mi-au mers pe dos la plecarea spre facultate și deci am făcut rost de subiect despre care să scriu aici.

     Totul începe frumos cu plecarea din Gologanu, localitatea de domiciliu. Când ajung în Focșani să-mi cumpăr bilet pentru microbuz, la care făcusem rezervare, sunt informat că unul din microbuzele cu care trebuia să plec se stricase și că nu se știe dacă o să am loc, dar mi se spune să aștept. Când merg spre peronul de unde trebuia să mă urc în microbuzul cu care trebuia să plec constat că acolo erau circa 70 de oameni care vroiau să ocupe unul din cele mult doritele 40 de locuri. Criminal din punctul meu de vedere așa că pun mâna pe telefon și sun o colegă să îmi zică la ce ora am tren. Răspunsul a fost unul îmbucurător și anume aveam tren la 15.20 (ora apelului fiind 14.49), adica peste 30 de minute. Zic perfect și merg la taxi. Mă urc frumos în taxi și pornesc spre Gară. Odată ajuns acolo mă uit la ceasul de taxat din taxi să vad cât am de plată. Stupoare, ceasul nu funcționa. Întreb cât mă costă și mi se răspunde că 6 lei. Stau și mă gândesc că totuși pentru 2 km să plătesc 6 lei e cam mult. Mă iau de șofer până când îi arunc 5 lei și plec să îmi cumpăr bilet pentru tren. Acolo trebuia să fac rost de un pix pentru a-mi completa cupoanele de reducere pentru CFR (50% din valoarea biletului cumpărat). Întreb în stânga și-n dreapta de un pix și toată lumea îmi răspundea: „Îmi pare rău nu am.”. Un domn se controlează și îmi spune că nu are și mă roagă să aștept până întreaba pe una din fiicele sale dacă au un pix. Domnișoara avea și îmi oferă un pix. Scriu repede cupoanele și merg la casa de bilete, unde pasez legitimația de călătorie și carnetul cu cupoane. Se uită doamna atentă în legitimație și îmi spune că nu o am vizată pe anul 2012. Îi explic că 2 ani la rând nu am avut probleme, la care ea îmi răspunde sec: „Și eu am fiul student și a pățit la fel”. Întreb cât e biletul întreg și mi se răspunde: „61,70 lei”. Îmi pun mâna în cap și îi spun să-mi dea un bilet. Plătisem cu 50% mai mult decât la microbuz și/sau la tren dacă aveam legitimația vizată. Ce să zic… măcar mă bucur că nu am fost singurul pățit deoarece din Tecuci a mai urcat o fată cu care socializasem Joi (6.10.2011) pe microbuz, când mergeam spre casă. Nu aveam idee că socializarea de Joi ne va fi de bun augur și Duminică…

     Nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung în Iași cu bine și să mă descurc cu gigantul meu bagaj pe care l-am avut în dotare și să mă întreb: „Cât de departe am fost de poza de mai sus?”.

      Până data viitoare ţineţi minte: „Universul și prostia sunt infinite și totuși de primul lucru nu sunt sigur!”, Einstein