Te trezeşti dimineaţa ( azi, 02.10.2009 ) şi vezi că eşti în mare întârziere. Iţi anunţi şeful că vei întârzia şi te apuci de spălat, mâncat şi îmbrăcat. Ieşi pe uşă , ajungi la maşina şi observi că nu poţi să ieşi din parcare pentru că un Suzuki Swift cu numărul de înmatriculare B 69 VSX blochează calea de ieşire din parcare a opt maşini, printre care şi cea a subsemnatului. Până aici nimic neobişnuit. Locuiesc într-o zonă în care dacă laşi maşina la bulevard, ţi-o ridică, iar în spatele blocurilor unde mulţi au început să parcheze ziua, se blochează des maşinile, lăsând un telefon de contact în geam pentru a putea fi chemat în cazul în care cel pe care l-ai blocat să poată pleca. Maşina cu pricina, tot ce avea în geam era un colant pe care scria „femeia conduce”…

Lovesc roţile maşinii în speranţa că aceasta e echipată cu alarmă… nimic. Mă duc la toţi portarii de bloc şi îi întreb despre maşină… nimeni nu ştia nimic. Sun la poliţie, poliţie care mă îndrumă către poliţia comunitară. Trecuse deja o oră jumate şi „femeia conduce” nu era de găsit. La aproximativ 20 de minute de la apelul către poliţia comunitară, îşi face apariţia un echipaj. Vine, constată, anunţă dispeceratul, după care timp de înca doua ore, nu face altceva decât să asiste la disperarea mea de a găsi proprietarul acestei maşini. Între timp îşi fac apariţia şi alţi „blocaţi” de „femeia conduce”.

Aflăm numele proprietarului şi adresa. Sunăm la informaţii Romtelecom, şi cum altfel să fie numărul acestei persoane decat NELISTAT. Îmi vine ideea să sun la service-ul ale carui plăcuţe de numere erau pe maşină. După alte 15 minute de lămuriri şi rugăminţi, verifică maşina şi îmi comunică numărul de telefon al unei persoane de contact.

Respirăm uşuraţi că am scăpat. ŢEAPĂ, deoarece nu e numarul şoferiţei care „conduce” ci al mamei acesteia.

Cu nervi în glas, o rugăm să ne dea numarul fiicei pentru a putea să ne vedem de restul treburilor din această zi. Aceasta refuză şi ne spune că o contactează dânsa. Mai stăm 15 minute… nimic. Revenim cu un telefon la mama „femeii ce conduce” care ne spune foarte calmă, că nu dă de fiica dânsei. O rugăm înca o dată să ne dea numarul ei…refuză… spune că mai insistă dânsa, iar eu o rog să îi dea un sms măcar dacă nu reuşeşte să o prindă. După încă 30 de minute, revenim la doamna mama a „femeii ce conduce” şi o implorăm să ne spună unde lucrează femeia care conduce. În sfârşit un răspuns pozitiv… Ne spune că lucrează la „Sanoma Hearst Romania”… firmă ce are sediul la aproximativ 500 de metrii de „locul de parcare” cu pricina. O întreb, dar cum se numeşte fiica dumneavoastră, ca să ştiu pe cine caut… După ezitări de câteva secunde, femeia îmi răspunde: „IOANA VULPESCU”.

Cu toţi aşii în mânecă, pornim la „atac” către firma mai sus menţionată, care subliniez că nu are nicio vină că o angajată a ei este total dezorientată când „conduce”, probabil că este la fel de aiurită şi la muncă, dar mă limitez să spun doar, probabil… că doar femeia conduce nu ?! Şi are şi grijă să menţioneze asta lipidu-şi stickere pe maşină (la modul… femeie la volan, dar în viaţa de dincolo de el sunt şefă… altă înţepată de funcţia pe care o deţine…). Sunăm, intrăm în legătură cu o operatoare. Îi spunem despre ce este vorba… Ghinion, doamna VULPESCU IOANA este într-un meeting…

Ciudat, dar îmi reapare în glas nervozitatea… nici eu nu înteleg de ce, doar păzeam maşina doamnei IOANA VULPESCU de vreo 3 ore şi ceva !!!!!… O rog să dea de dânsa şi să-i transmită că noi stăm ca proştii lângă minunata maşina în care „femeia conduce”. Nu se întâmplă nimic timp de 20 de minute şi revenim cu un telefon. „A plecat spre dumneavoastră un coleg cu cheia de la maşină, dar nu ştim unde este parcată…”. Incredibil nu ? :)) acum mă şi umflă râsul… Îi spun doamnei de la telefon să mi-l dea pe coleg să îi explic. Într-un final, după 4 ore de păzit Suzuki Swift cu numărul de înmatriculare B 69 VPX, pe care bănuiesc că doamna IOANA VULPESCU l-a parcat acolo, suntem liberi să plecăm şi noi la întâlnirile noastre, la job-urile noastre…

Dragi prieteni sau voi ce citiţi această întâmplare, gândiţi-vă că în astfel de situaţii când o presupusă IOANA VULPESCU va bloca maşina dumneavoastră şi înca 7 pe lângă ea, singura scăpare este munca de detectiv, deoarece poliţia nu mişca un deget. Practic cineva vă sechestrează maşina pe perioada nedeterminată şi poliţia nu poate face nimic altceva în afara faptului că asistă la nervii dumneavoastră şi eventual va afla proprieterul şi adresa.

Pentru că pe doamna IOANA VULPESCU nu am avut plăcerea să o cunosc face-to-face, am dat un search pe google, şi i-am aflat şi adresa de e-mail. Sunteţi inclusă printre cei 700 de destinatari stimată doamnă, iar pe ceilalţi îi rog să îl trimită la toată lista de contacte, aşa cum am făcut şi eu, să vă ştie o ţară întreagă şi nu numai că dumneavoastră conduceţi… Poate pe viitor nu veţi mai avea atâta indolenţă şi lipsă de bun simţ, să sechestraţi 8 maşini fară să vă pese decât de întâlnirile dumneavoastră.

Fără gram de stimă pentru IOANA VULPESCU, dar cu deosebită stimă pentru restul cititorilor.

Şi nu uitaţi, „femeia conduce”… asta este foarte în regulă… când IOANA VULPESCU conduce este o problema…

P.S.: Acest mail este venit ca o „răzbunare” împotriva nesimţrii unora. Ne puteam „răzbuna şi pe maşina cu: ouă, roşii sau alte mirodenii, dar maşina nu are nicio vină că este parcată de Femeia Care Conduce… proooooooooooooooost

Merge unu intr-un bar si vede, in spatele tejghelei, un borcan plin ochi

cu bancnote de 50. Evalueaza din ochi suma, care se afla in borcan, si

curios, il intreaba pe barman:

– Care-i treaba cu borcanu? ?

– Pai pe scurt? daca pui o bancnota de 50 si treci 3 teste, toti banii

din borcan sunt ai tai.

– Si care sunt cele 3 teste ?

– Regula este sa le afli dupa ce pui bancnota de 50 in borcan.

Ii da omul o bancnota de 50 la barman, barmanul o baga in borcan si ii

spune:

Treaba merge cam asa: prima data trebuie sa bei, dintr-un foc, o

sticla intreaga de palinca? apoi sa mergi in spatele barului, in curte,

unde avem un pit bull, pe care il doare tare rau o masea, tu, cu mainile

goale, trebuie sa i-o scoti. Ultimul test este cu o baba, de 90 de ani,

locuieste deasupra barului, niciodata in viata ei nu a avut orgasm, tu

trebuie sa o ajuti la capitolul asta.

– Stiu ca am dat bancnota de 50, dar nu fac testele. Trebuie sa fii

nebun sa beai o sticla de palinca si apoi sa mai executi si testele

urmatoare?

– Este alegera ta, dar banii raman in borcan, zice barmanul.

Dupa ce bea cateva pahare, omul nostru prinde curaj si-l intreaba pe

barman:

– Unde dracu-i sticla aia de palinca ?

Barmanul ii da sticla. Omul, cu ambele maini pe ea, o goleste fara sa se

strambe, apoi, impiedicandu- se, isi face drum catre curtea din spate, de

unde, foarte curand, se aud zgomotele luptei crancene, dupa un timp, se

asterne o liniste deplina? si fix cand, restul clientilor si barmanul,

credeau ca eroul nostru a murit, el intra pe usa, muscat, zgariat si cu

camasa flenduri pe el, se indreapta spre bar si, spre stupefactia

asistentei, striga:

– Acu’ unde-i baba aia pe care o durea maseaua ?

Căutând pe net am găsit o poză frumuşică, dar nu prin calitate şi talentul fotografului, ci prin mesajul transmis de aceasta. Anume … Un nou salut. Sunt convins că dacă se va pune în practică, cel puţin băieţilor le va place la nebunie şi poate şi fetelor, de ce nu. Acum problema vine din altă parte. Ce facem dacă noi cunoaştem fete de care nu ne place şi acest tip de salut ar deveni un chin pentru noi? Ne certăm cu acele fete şi ne facem numai prietene arătoase? Dar dacă acele fete arătoase nu vor să fie salutate de tine? Nu vor mai vorbi cu voi? Sau faza cea mai naşpa pentru băieţi ce ne facem când ne întâlnim cu cei mai buni prieteni? Beah scârbos, nu? Lol, în loc de un simplu salut am ajuns la o sumedenie de probleme. Dar să vă las să vedeţi poza să înţelegeţi despre ce e vorba.

Din ciclu „stăpânul meu e idiot!!”, am plăcerea, din amuzament şi neplăcerea din punctul de vedere al unui câine să vă prezint următoarele animale chinuite de stăpânii lor.

Problemă :

Un constructor este plătit cu 50$ pe oră. Sunt angajaţi doi constructori pentru instalarea a 7 PILONI DE FONTĂ în scopul de a opri parcarea maşinilor pe trotuar. Instalarea unui pilon durează o oră.

Întrebare:

În cât timp vor realiza unde au parcat maşina?

În seara asta în timp ce aşteptam să vină microbuzul din Focşani cu pachetul meu, un domn, a parcat pentru 3 minute maşina destul de rău pentru restul şoferilor, dar mi-a dat o mare şansă să mai postez ceva amuzant pe blog. Despre ce e vorba? O parte din voi poate v-aţi prins despre ce e vorba din titlu şi aşteptaţi cu nerăbdare poza minunată, cealaltă parte poate încă nu a înţeles despre ce scriu eu aici. Ei bine, normal că e vorba de maşinile minunate, din minunatul oraş IAŞI. Un domn care ştie că el nu prea reuşeşte să respecte pe ceilalţi participanţi la trafic sau mai bine zis ceilalţi participanţi la concursul „cine ocupă locul ăsta de parcare care trebuie împărţit în mod egal de 5 maşini?”, a hotărât să işi pună numărul de telefon … ghiciţi unde? Pe un afiş lipit de geam? NU! Pe deja celebrele tăbliţe ce imită numărul de înmatriculare cu UE? NU! Cel mai simplu şi mai ieftin, adică pe botul maşinii care era murdar. Un text scris pe praf cu degetul are un cost foarte mic (0 lei şi 0 bani), dar un efect foarte bun. Adică în ideea că de cate ori nu aţi lăsat maşina parcată regulamentar şi aţi găsit-o blocată de o altă maşină? De nenumarate ori. Şi ce aţi făcut? Păi aţi stat să vină soferul şi să vă facă loc să ieşiţi din parcare. Ei bine acest om nu vrea să vă facă să aşteptaţi ore întregi că ştie că timpul înseamnă bani, ci vă vine în sprijin şi vă dă numărul său de telefon, unde îl puteţi găsi şi anunţa că tocmai v-a blocat maşina şi că vreţi să plecaţi. Omul foare corect vine vă face loc şi probabil va bloca iar pe cineva. Dar haideţi să termin cu pălăvrăgeala şi să vă las să vă clătiţi ochii cu poza „minune”.